Bună ziua. Astăzi o să vă povestesc cum e o ședință cu părinții la școala la fii-miu. Pentru că am fost. La ședință. Sala de clasă nu seamănă deloc cu cea în care am intrat eu într-a-ntâia. Arată mai degrabă ca un club de activități extrașcolare, cu bănci lungi și joase care pentru momentele de relaxare se pot întoarce cu susul în jos și prin adăugarea unei perne se pot transforma în hamacuri lemnoase. Pe lângă tablele înfipte bine în …
Blog Posts
Pentru a-mi împrospăta memoria – la vârsta mea e nevoie – și a fi sigur că nu am uitat ceva important din cele întâmplate astă vară, răsfoiam pozele făcute în vacanță și m-am trezit în fața dilemei. Unde e domle’ poza cu dintele?! Dintele din dreapta sus care a dispărut undeva între 3 și 4 August. Nu e nici o documentare fotografică a evenimentului! Nicăieri. Am petrecut câteva minute încercând să ochesc vreo lipsă de incisiv în cele câteva filmulețe …
Deși a plouat cu viruși de ne-au rugat prin lege toate guvernele să stăm în casă, printre picături – și anume după ce prima rugăminte a expirat, Mama și Micul au plecat în vacanță la bunici. I-am urmat și eu după puțin. Vacanțele în țară sunt speciale. Micului îi place mult socializarea din incintă, petrecerile cu multă lume, lumea diferită în care se cufundă ca un corporatist bucureștean în cada fierbinte seara, după două ore de așteptat RATB-ul în Februarie. …
Dacă titlul ți-a ridicat o sprânceană, ei bine, ai dreptul. Cacapuțul e o piatră de hotar. Odată cu lărgirea orizontului social, Micul a prins din zbor și cuvintele alea interesante, rezervate celor mari, cuvintele „urâte” pe care le-a pus la loc de cinste în vocabularul său. Cacapuț a fost primul și cel mai longeviv. La grădiniță era un mod de a „se grozăvi”, cum zicea bunică-mea. Face parte din arsenalul de om mare și dorința de a crește cât mai …
Micul are acum 7 ani („și o lună”) și e la școală. O să mă întorc la relatarea actualității în zilele următoare, astăzi o să trec prin unele dintre evenimentele ce s-au adunat în cele 1186 de zile de la ultimul articol. Recapitulare: noi trăim în afara țării de mulți ani. Micul e născut aici, acasă vorbim românește, în societate mediul este bilingv – franceză și engleză. Școala e în franceză.Profesia Mamei este în educație cu formație și experiență practică …
Aseară am avut o discuție lungă cu Mama. 40 de minute pot părea lungi când sunt atât de intense precum au fost cele în care eu mi-am vărsat oful egoist, iar Mama a avut încă o dată (oare a câta?) răbdarea de a-mi asculta frustrările legate de plod și a-mi explica din nou, dar într-o altă formă, de ce se întâmplă și cum să înțeleg ce se întâmplă. În ultima vreme nu am mai scris despre plod. De loc. Nu …
Ne-am dus cu Mama într-un parc-pădure cu vreo două săptămâni în urmă. Ne-am jucat de-a mai multe acolo Mama fiind pregătită de acasă cu o sacoșă mare plină cu decoruri și recuzită. Eu cu mâna pe inimă recunosc că activitățile Mamei îmi dau o stare de neliniște chiar înainte de a le începe întrucât atunci când mă implică mă scot din sfera mea de confort – adică mă pun să mă mișc. Ba mai mult să fac tot felul de …
Acum câteva zile Puștiulică și Mama s-au dus la plimbare și au trecut și pe la „mafin” – de la englezescul muffin tradus ca brioșă în limba noastră românească. Pe la muffin se duc din când în când pentru că piticului îi face mare plăcere să stea pe scaun bălăngănindu-și picioarele cu pasiune pe toată durata ritualului sacrificiului patisiero-panificativ. După momentul de social eating Puștiulică a mai făcut rost de un biscuite integral bio organic rupt direct din țâța mamei …
Puștiulică are o chitară roșie, micuță pe măsura lui. De luna trecută. În seara când i-a cumpărat-o Mama am avut un recital cu public restrâns în camera lui cu lumina stinsă și cu un reflector mic improvizat dintr-o lanterna proiector pentru micro diapozitive – dar fără dispozitive. În întunericul camerei doar plodul și chitara roșie se vedeau iar hartistul din el ieșise la suprafață și se simțea în elementul lui. După fiecare partidă de zdrăngănituri absolut necontrolate făcea plecăciuni adânci …
M-a întrebat un domn (presupun eu că e un domn) ce am mai făcut noi – Micul, Mama și eu. Că nu am mai scris. Tot despre scris m-a întrebat și Mama de mai multe ori. Și m-am hotărât să fac un colaj de imagini care să povestească în locul meu. Așa că de când nu am mai scris ne-am plimbat prin frunze … Ne-am uitat la copaci de la înălțime… Am asistat la invazia decorațiunilor de Crăciun … Am …