Astăzi micul si Mama au fost la pediatră. În sala de așteptare micul sociabil ca întotdeauna s-a dus la un băiețel mai mare cu intenția de a socializa, probabil bârfe de-ale lor, ce zici de căruciorul ăsta nou de la MacLaren, Techno XLR? Da, da’ de Silver Cross Balmoral Pram, a? De ăsta ce părere ai? Rols nene.. Hai mă, cine are nevoie de măgăuaia aia? Cum mai încape cineva pe lângă tine la supermarket? Băi nene, când ai de ăla, nu mai mergi tu la supermarket, vine supermarketul la tine… Înțelegi? Neeh, tot mai bine un Silver Cross Surf Aston Martin James Bond 007… Da’ să ne înțelegem, ăla nu-i pentru toată lumea…
Ți-ai găsit… Băiețelul și-a scos telefonul și a dispărut în lumea din cutie.
A apărut și o fetiță, micul a încercat să o abordeze cu o mașinuță, dar.. domnișoara s-a întors cu spatele și a continuat să-și vadă de lego-urile ei… Mi-a spus Mama că atunci l-a văzut pe Puștiulică pentru prima oară trist. A rămas uitându-se la mașinuță, învârtindu-i o roată cu-n deget preț de mai multe minute, cu o mocuță tristă și fără nici un alt gest.
După o așteptare lungă i s-a făcut milă Mamei și l-a luat la joacă. Micul s-a însuflețit repede, și joaca lor a atras-o și pe domnișoara spătoasă, dar de data asta a fost ea tratată cu spatele.
Da… Trebuie să începem antrenamentul. Auzi tu! Nuș ce filfizoancă hipsteroasă să-mi întristeze mie raza de soare! Las’ micule, când am terminat cu tine la ușa noastră o sa fie coadă de filiforme despletite și prin grădină o sa curgă rău de lacrimi de „ba pe mine“ de o să avem microhidrocentrală. Regenerabil am zis!
Dincolo de pornirea firească „ c-oi fi și tu f’o prințesă “ la adresa fetiței nesociabile, povestirea Mamei mi-a reamintit de lumea de dincolo de ușă.
Uneori uit că există. Vin acasă, mă șterg pe pantofi de ziua ce m-a despărțit de ai mei, îmi iau micul în brațe și universul meu se-nchide ca scoica cu grăuntele ei de nisip în mijloc. Zilnic mai lustruiesc cu mâneca un pic stratul de timp așezat de ieri până azi pe grăuntele meu, îl măsor, îl întorc pe toate părțile și mulțumit că-i al meu și că lucește frumos îl strâng mai tare, mai departe de lumea de afară, că ăia nu știu ce greu apare luciul ăsta, și se intorc cu spatele…
