Când am ajuns acasă Puștiulică dormea. Trecuse de mult ora lui de culcare, așa că m-am mulțumit să-l pup pe obrajii ăia umflați cu pielea ultraHD care atunci când își țuguie botul îl fac să arate ca fiul lui Popey Marinarul.. (pielea UHD pentru că are multe-multe celule mici înghesuite pe centimetrul pătrat) Am stat la taclale cu Mama, mi-a mai povestit ce minuni a mai descoperit micul, cum a devenit absolut independent cand e vorba de mâncare și cum …
Lună: februarie 2015
Astăzi pe la prânz mi-a trimis Mama un snop de poze cu Puștiulică mâncând în scaunul lui. De fapt ce se întâmpla acolo avea prea puțin de-a face cu nutriția și mult mai mult cu arta. Arta mânuirii lingurii în combinație cu castronelul. Și cum nici un pictor, sculptor, sau alt artist care lucrează cu materiale și mâini nu iese curat din procesul de creație, nici micul nu s-a lăsat mai prejos. Dacă in pozele de încălzire era cu lingura …
Astăzi am plecat în deplasare pentru 3 zile. Două nopți departe de mic și Mama. Drum, oameni, treabă, ziua a trecut în viteză. Seara i-am sunat și in urma experiențelor anterioare mă așteptam ca Puștiulică să înceapă să plângă când mă vede și/sau aude. Dar nu. Inexplicabila reacție anterioară a lăsat loc uneia și mai neașteptată. Plăcut neașteptată. Micul a luat tableta cu moaca mea turtită-n ea și după un tur al camerei m-a depus pe măsuța lui cu jucării. Unde …
Astăzi am fost sociabili. Ne-am întâlnit cu o familie care are un o fetiță de vârsta lui Puștiulică. Nu e prima dată când puștii se întâlnesc, dar e prima dată când am fost toți adulții la un loc și asta l-a făcut pe mic să ceară mai multă atenție decât de obicei. Aparent fără nici o legătură plimbarea asta mi-a amintit că pe când avea Puștiulică vreo 4 luni poate chiar 5, Mama și cu mine am început să ne …
Astăzi am lenevit in pat, am admirat ninsoarea, m-am jucat cu Puștiulică până a adormit din nou, ziua a început încet și moale. Am ieșit la plimbare prin ninsoare și micul când a văzut fulgii mici că se așezau pe haina mea s-a apucat cu o bucurie greu de descris să-i dea deoparte cu amândouă mâinile chiuind de așa întâmplare. Mai târziu ne-am oprit să facem un om de zăpadă, si aceeași bucurie l-a luat pe sus când a văzut …
Astăzi suntem în deplasare. Mama mi-a făcut o surpriză și a aranjat un week-end la munte. De când am schimbat scaunul de mașină Puștiulică călătorește liniștit. Ma rog, muuult mai liniștit decât înainte. La un moment dat s-a plictisit și de uitat pe geam, și de jocurile noastre („Buau!” de după parasolarele scoase din geam și folosite drept ascunzătoare, „Îți mănânc burtica, și pe tine tot” cu capul băgat sub tricoul lui, etc) și a început să se zbată să …
Schimbatul de scutece e de ceva vreme o problemă de stabilitate emoțională. Pentru noi. Micul se simte mult mai în largul lui dacă nu e cu burtica în sus. Cum l-am pus pe spate, începe dansul. El insistă că nu e necesar, absolut deloc necesar să mai rămână măcar o secundă in poziția cărăbușului învins de vânt, iar noi trebuie să nu ne lasam convinși. De-a lungul vremii Mama a găsit noi și noi metode de a-i distrage atenția de …
Niciodată nu poți anticipa ce-i va trece prin minte să facă micului. La fel cum nu poți anticipa ce anume o să încerce să-i facă rău. Combinația asta între pericolele existente și cele instigate de el e una care nu-mi dă liniște. Cei care nu au încă plodăciuni nu realizează necesitatea de a sta cu ochii pe individ în permanență. Pur și simplu nu poți să te întorci cu spatele nici măcar o secundă. Și asta nu devine valabil abia …
Dacă zilele trecute pe mic îl mâncau gingiile din cauza dinților de probă ce stau să iasă, în seara asta a ținut să-mi amintească apucându-mă sănătos de păr și înfigându-și dinții mici si răi în scalpul meu, a început să-și sucească capul pentru un efect mai mare. Apoi toată tandrețea asta masculină a lăsat loc jocului „Buahh!“. Jocul ăsta l-am inventat pe cand Puștiulică avea vreo 7 luni. Atunci fiind mai plantă așa, mai ales când era obosit și tot …
Puștiulică dansează. După câteva căutări pe net și niște porții zdravene de râs am ajuns la concluzia că nu e singurul. Plodăciunilor le place muzica. Și o trăiesc mai dihai decât Misha Baryshnikov la adolescență. Zilnic cu Spotify-ul la maxim ne distram copios de mișcările și mai nou coregrafia micului. Ca să nu pierzi din imaginea ce urmează trebuie să-ți imaginezi un dop de șampanie cu picioare din crenvurști de bere și mâini din felii de ardei gras. Roșu. Booon. …