5 Februarie 2015

În seara asta ne-am jucat cu crosele de golf. Nu, Tati nu e așa de upscale să aibă crose de golf, obiectele în discuție sunt din plastic și au 40 de cm.
Crosele de golf și o minge de burete. La început am încercat să-l conving pe Puștiulică să altoiască și altceva decât pe mine sau pe Mama.
Am reușit doar parțial, odată stârnit interesul către maltratarea mingii nu mai voia să se implice direct împingându-mi insistent și cu mârâieli ghioaga de plastic în sem de „dă-i tu că eu ma uit“, or asta nu era ceea ce voiam.
Am luat cea de a doua unealtă și ne-am apucat spre încântarea lui Puștiulică să fugărim mingea nevinovată. Puștiulică are un strigăt de bucurie atât de ascuțit și penetrant încât sunt sigur că orice liliac am avut prin preajma casei a surzit demult. Contrar așteptărilor mele să-l văd lovindu-se și lovind peste tot, Puștiulică a reușit rapid să controleze oarecum mingea victimă și a fugărit-o peste tot, bucuros nevoie mare. Când nu mai putea cu nici un chip să o elibereze din ghearele altor jucării trecea pe modul henț și cu o rapiditate și o precizie de NBA o arunca cu mâna cât colo. Și dăi și fugi după ea…
Iar după ce Puștiulică a adormit (destul de târziu – pe la 10 ca-l apucase energia și umblatul) m-am uitat pe niște poze de acum exact un an … Ce mocuță avea! Niște ochi mari și permanent mirați, o uimire generală aproape încruntată, și mi-am adus aminte cum ne distram cu boțul ochios și ce reacții avea, și mi-am spus că trebuie neapărat să le scriu înainte de a le pierde prin vreun colț de memorie.
Îl așezam pe spate pe pat și mă aplecam asupra lui încet, apropiindu-mi fața de el, și apoi mai repede, surpriza mișcării făcându-l pe Puștiulică să deschidă gura mare, iar mai apoi să râdă din tot sufletul. Același efect îl obțineam și dacă tot aplecat fiind suflam ușor către fățuca lui mirată. Iar dacă combinam coborârea rapidă cu suflatul distracția era maximă..
Încet-încet a început să implice și mânuțele lui mici și să mă apuce de păr, de ochi, dar râsul zguduicios din toată ființa a rămas același.

Mâine Puștiulică are musafiri … vin să se joace cu el mai mulți mititei… sunt curios cum o să fie.. El fiind sociabilitatea în persoană după ce trec primele momente de acomodare va fi interesant.

31 Octombrie 2016

7 Aprilie 2017

24 Aprilie 2017

Scrie și tu ceva:

(E-mail-ul tău nu va fi publicat. Nici folosit pentru spam.)

Site Footer

Sliding Sidebar