3 Martie 2015

Micul e într-o formă de zile mari. Plin de viață, o explozie de energie pe două picioare scurte. Cum am ajuns acasă m-a luat de mână să ieșim afară să vedem Luna. A devenit un scop în sine dialogul cu Luna. Mă întreb cum o să reacționeze când o să fie înnorat sau Luna draga de ea o să răsară mai târziu.

E atât de obișnuit să o vadă acolo de cum se întunecă încât o să fie cu adevărat surprins de absență. Apoi ne-am jucat și la un moment dat înnecându-mă cu niște apă am început să tușesc. Micul meu ma privește atent, pune mâna la gură și începe și el să tușească. Forțat, cu ochii la mine, tușește în timp ce se apropie și deși mă oprisem, îmi pune mâna lui bondoacă la gură. Și începe să tușească demonstrativ.

Maimuța asta mică copie tot ce vede. Ăsta e doar un  exemplu din multe altele. Cu energia la maxim dar cu somnul la poarta castelului l-am luat sa-l schimbăm. Nu știu sincer cum se descurcă Mama când  eu nu-s acasă întrucât e în continuare treabă de doi oameni. Nici de data asta nu a fost altfel. Dar… Pe când eu îi distrăgeam, ma rog încercam fără succes să-i distrag atenția și micul cu glasul la maxim încerca să se întoarcă cu burta-n jos și să se facă nevăzut iar Mama făcea operațiuni complicate de manevră a scutecului în funcție de poziția țintei ceva s-a întâmplat. S-a terminat brusc răbdarea Mamei și o mișcare bruscă dar mică și controlată a mâinii ei i-a surprins buca mică si pe mic cu totul. La fel și pe mine. Trebuie să recunosc că pe cat de neașteptată pe atât de ineficientă a fost palma mică, prima coerciție palpabilă din viata lui. A început să vocifereze la +20, montajul scutecului parcă a mers mai repede dar nu fără dificultăți și pentru prima oară de când Mama are grijă zilnic de mic, am realizat cât de obositor e să faci repetitiv aceleași lucruri, să lupți încet dar la fel și zilnic cu aceleași obstacole și cum indiferent cât de mult îi iubești te pot aduce în stări în care iubirea trebuie să ia forme mai hotărâte.

Nu știu cât de mult a perceput micul atingerea Mamei ca pe un gest diferit -a fost atât de temperat și frânat încât reacția lui ulterioară o pot pune pe seama continuării stării de discomfort la care era supus deja.

Cert e că de dinafară am avut ceva reflecții interioare de făcut, știindu-mă cat de impulsiv sunt și cum am fost la rândul meu cauza multor răbufniri, unele cu cureaua, altele nu, pentru viitor, când va fi cazul, trebuie, TREBUIE să mă țin departe de astfel de exprimări ale frustrărilor. Nu am nici pe departe controlul Mamei, și nici mâna ei ușoară. Dimpotrivă. Și din exterior se vede altfel, indiferent cât de justificat ești tu pe interior. Iar cu excepția ta, toți se uită de dinafară.