M-a întrebat un domn (presupun eu că e un domn) ce am mai făcut noi – Micul, Mama și eu. Că nu am mai scris.
Tot despre scris m-a întrebat și Mama de mai multe ori. Și m-am hotărât să fac un colaj de imagini care să povestească în locul meu.
Așa că de când nu am mai scris ne-am plimbat prin frunze …
Ne-am uitat la copaci de la înălțime…
Am asistat la invazia decorațiunilor de Crăciun …
Am serbat împlinirea celui de-al 3-lea an de când Micul a venit la noi…
Micul a patinat pentru prima dată în viața lui abia începută… Pe două patinoare diferite dar de fiecare dată pe patine pentru pitici – nu cu gheată ci cu un sistem de prindere pe cizmulițe sau teniși după caz…
Am urcat la munte să ne comparăm săriturile cu ale nativilor…
Și să contemplăm liniștea … mă rog timp de câteva secunde…
Am admirat nestatornicia în stare lichidă, că în stare solidă o avem zilnic la purtător sub formă de plod…
Și grația gâștelor cu pedigri …
Am încercat să aflu cât de departe mă lasă inima să-l las pe pici să ajungă de unul singur până să alerg după el…
…am aflat că nu prea departe.
Cam ăsta e rezumatul ultimelor doua luni în imagini. În conținut și năzdravănii e mult mai consistent dar pentru asta am în față toate zilele care urmează.
